Sunt acum idei și oameni,
Semănând cu-ale mării valuri,
Scurte sunt și trecătoare,
Pentru ceruri n-au valoare
A lor stări și idealuri
Ce lovesc ca valu-n maluri.

Dar sunt și din cei asemeni
Stâncilor de neclintit.
Temelia lor e-n Domnul,
Ce-i călăuzește în tot locul,
Cel în veci Nebiruit.
Dumnezeu fie slăvit!

Puțini oameni află-n lume
Prețuirea meritată.
Cei mai mulți și cei mai vrednici,
Cei smeriți și cei sfielnici
N-o mai află niciodată,
Ci sunt disprețuiți de gloată.

Gura lumii este dulce
Pentru corbi și cei ca ei.
Dar e totdeauna acră,
Nu se îndulcește parcă
Pentru bieții porumbei
Ce ciugulesc de jos ghizdei.

Este bine a cunoaște
Felul firii fiecui,
Ca să-l poți chema la Domnul
Cum să poată primi omul,
Mai pe înțelesul lui
Și spre slava Domnului.
Amin. (Sâmbătă, 17 octombrie 2020)